In contextul regulilor de siguranta sanitara impuse de stat, o mare parte dintre angajati au fost nevoiti sa-si continue activitatea de munca de acasa.
Vorbim in acest caz de munca la domiciliu, activitate reglementata de Codul muncii in cadrul Titlului II, Capitolul IX. Apropiata ca semnificatie, insa cu diferente clare, telemunca este un alt tip de activitate care nu se desfasoara la sediul sau punctul de lucru al angajatului si este reglementata de Legea nr. 81/2018. Vom vedea care sunt diferentele intre cele doua tipuri de activitati, prin ce aspecte se disting si care sunt drepturile si obligatiile angajatului si angajatorului.
Munca la domiciliu
In conformitate cu art. 108 din Codul Muncii, “sunt considerati salariati cu munca la domiciliu acei salariati care indeplinesc, la domiciliul lor, atributiile specifice functiei pe care o detin”. Salariatii care efectueaza munca la domiciliu isi stabilesc singuri programul de munca si pot fi verficati de catre angajator, in conformitate cu conditiile stabilite prin contractul individual de munca.
In art. 109 din Codul Muncii se precizeaza elementele obligatorii pe care trebuie sa le contina contractul individual de munca in cazul efectuarii muncii la domiciliu:
- “precizarea expresa ca salariatul lucreaza la domiciliu;
- programul in cadrul caruia angajatorul este in drept sa controleze activitatea salariatului sau si modalitatea concreta de realizare a controlului;
- obligatia angajatorului de a asigura transportul la si de la domiciliul salariatului, dupa caz, al materiilor prime si materialelor pe care le utilizeaza in activitate, precum si al produselor finite pe care le realizeaza.”
Totodata, angajatul care isi desfasoara activitatea de munca la domiciliu are drepturi egale recunoscute prin lege, inclusiv cele legate de contractele colective de munca aplicate salariatilor care lucreaza la sediul angajatorului. Pot exista cazuri in care, in conformitate cu legislatia in vigoare, se pot stabili alte conditii specifice, in contractele colective de munca si/sau contractele individuale de munca.
Telemunca
Conform prevederilor din Legea nr. 81/2018 telemunca se defineste ca “forma de organizare a muncii prin care salariatul, in mod regulat si voluntar, isi indeplineste atributiile specifice functiei, ocupatiei sau meseriei pe care o detine, in alt loc decat locul de munca organizat de angajator, cel putin o zi pe luna, folosind tehnologia informatiei si comunicatiilor”.
In cazul in care salariatul refuza prestarea activitatii in regim de telemunca, angajatorul nu poate sa modifice unilateral contractul individual de munca si nu poate invoca acest fapt, ca motiv de sanctionare disciplinara.
Elemente care trebuie sa fie incluse obligatoriu in contractul individual de munca pentru telemunca:
- Locul in care se desfasoara activitatea de telemunca;
- Modalitatea de dovedire a orelor de munca efectuate de salatariat;
- Responsabilitatile in functie de locul desfasurari telemuncii;
- Aspecte legate de cheltuieli aferente activitatii in regim de telemunca, suportate de angajator.
Munca la domiciliu vs. Telemunca
In cazul activitatii in regim de telemunca se pot efectua doar sarcini de lucru prin intermediul mijloacelor tehnologiei informatiilor si comunicatiilor, spre deosebire de munca la domicilul care nu este conditionata de acest aspect. Telemunca se poate efectua din orice loc convenit de ambele parti contractuale, in conditiile prevazute de lege. Munca la domiciliu este conditionata de prezenta salariatului la resedinta.
Diferente apar si in ceea ce priveste programul de lucru. In cazul muncii la domiciliu, salariatul este cel care isi organizeaza timpul de lucru, pe cand in cazul telemuncii trebuie sa se respecte programul convenit de comun acord intre angajat si angajator. In ceea ce priveste orele suplimentare de lucru, in cazul muncii la domiciliu salariatul este anuntat de catre angajator, fara o forma scrisa, o conditie care este prezenta in cazul telemuncii.
