Definim contractul de donatie ca o intentie de gratificare a unei parti, pe care o numim donator, care transmite dreptul de proprietate celeilalte parti, denumita donatar.
Prin intermediul contractului de donatie se transmite un drept de proprietate, nefiind cazul sa vorbim de contraprestatie. Cele doua parti implicate in actul de donatie trebuie sa-si ofere acordul in mod simultan, printr-un accept al donatiei, pentru ca respectivul contract sa fie considerat valid.
“Oferta de donatie poate fi revocata cat timp ofertantul nu a luat cunostinta de acceptarea destinatarului. Incapacitatea sau decesul ofertantului atrage caducitatea acceptarii. Oferta nu mai poate fi acceptata dupa decesul destinatarului ei. Mostenitorii destinatarului pot insa comunica acceptarea facuta de acesta”, art. 1.013 Codul Civil.
Bunurile mobile asupra carora se efectueaza actul de donatie vor fi evaluate sub sanctiunea nulitatii absolute a donatiei. In cazul in care bunul mobil nu depaseste valoarea de 25.000 lei, atunci poate fi inscris in categoria de daruri manuale, ceea ce inseamna ca este nevoie numai de acordul partilor si de traditiunea bunului.
“In scop de informare a persoanelor care justifica existenta unui interes legitim, notarul care autentifica un contract de donatie are obligatia sa inscrie de indata acest contract in registrul national notarial, tinut in format electronic, potrivit legii. Dispozitiile in materie de carte funciara raman aplicabile”, art. 1.012 din Codul Civil.
Revocarea ofertei de donatie poate avea loc numai in conditiile in care persoana care face oferta nu stie de acceptarea destinatarului. In cazul in care ofertantul decedeaza, iese din calcul automat chestiunea acceptarii donatiei. In cazul in care destinatarul este cel ca decedeaza, mostenitorii legaili au dreptul sa comunice acceptarea ofertei. In alte cazuri, reglementate de lege, se poate ca donatia sa fie acceptata in numele destinatarului, de catre un reprezentant legal.
“Donatia nu este valabila atunci cand cuprinde clauze ce permit donatorului sa o revoce prin vointa sa”, art. 1.015 Codul Civil. Se aplica principiul nulitatii absolute in cazul donatiei care este influentata de conditii care pentru a fi realizate au nevoie de actiunea voita a donatorului; atunci cand donatarul trebuie sa asigure plata datoriilor de care donatorul s-ar putea sa aiba parte in viitor, numai daca valoarea maxima a acestor datorii nu este determinata in contractul de donatie. In acelasi timp, se aplica nulitatea absoluta in cazul donatiilor in care donatorului ii revine dreptul de a denunta unilateral contractul sau in care donatarul poate sa dispuna de un anumit bun donat, in conditiile in care donatorul decedeaza fara sa fi dispus respectivul bun.
In ceea ce priveste evictiune - pierdere a posesiunii unui bun ca urmare a exercitarii de catre o alta persoana a dreptului sau asupra bunului - din perspectiva donatorului, acesta este raspunzator numai daca a comuncat expres garantia, daca evictiunea are loc din fapta sa sau daca orice alta imprejurare influenteaza modul in care se transmite dreptul de donatie.
Donatorul este raspunzator pentru evictiune in cazul in care a stiut de imprejurarea respectiva si nu a comunicat efectele donatarului, in momentul in care au semnat contractul. In cazul in care donatia implica anumite sarcini de indeplinit, donatorul si vanzatorul sunt cei care se fac responsabili de evictiune.
In conditiile in care exista vicii ascunse al bunului donat, donatorul nu poate fi tras la raspundere pentru acest lucru, din punct de vedere legal. Are loc exact contrariul atunci cand donatorul stia foarte bine de viciile ascunse si in mod voit nu le-a declarat in momentul incheierii contractului, consecinta fiind plata prejudiciile donatarului.