Prin autoritate parinteasca intelegem toate drepturile si indatoririle care sunt exercitate conform legii, asupra persoanei si bunurilor copilului.
In mod normal, autoritatea parinteasca este exercitata in mod egal de catre ambii parinti, insa putem vorbi de exceptii atunci cand are loc decesul unuia dintre parinti sau acestia divorteaza si instanta hotaraste, ca este in beneficiul copilului, ca autoritatea parinteasca sa-i revina doar unuia dintre cei doi soti.
Insa nu puteam vorbi intotdeauna de situatii ideale in care copii minori pot fi crescuti in armonie si in acord cu drepturile pe care le au conform legii, existand numeroase cazuri in care parintii decid ca este mai bine sa urmeze fiecare, o cale diferita. Se ajunge astfel la divort. In cazurile in care divortul are loc pe cale amiabila, atunci se poate ca parintii sa cada de comun acord asupra modului in care se vor implica, in mod egal, in ceea ce priveste educarea si cresterea copilului minor. “Dupa divort, autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti, afara de cazul in care instanta decide altfel”, art. 397 Codul Civil.
Instanta poate decide altfel, in conditiile in care se urmareste mereu interesul superior al copilului si se considera ca acesta s-ar dezvolta si creste, in siguranta, numai alaturi de un parinte, acesta fiind cel desemnat sa exercite autoritatea parinteasca.
In ceea ce priveste interesul superior al copilului, Legea nr. 272/2004 aduce in discutie aspectele ce tin de dezvoltarea fizica si morala a copilului, drepturile acestuia la o viata cat mai normal de familie. „Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv in legatura cu drepturile si obligatiile ce revin parintilor copilului, altor reprezentanti legali ai sai, precum si oricaror persoane carora acesta le-a fost plasat in mod legal”, Legea nr. 272/2004.
Instanta va lua astfel in considerare cateva aspecte de baza stipulate in legea drepturilor copilului, atunci cand se va decide cum este mai bine sa fie exercitata autoritatea parinteasca. Principalele aspecte de care se tine cont sunt:
- Nevoia copilului a apartine unui mediu familia, de a se dezvolta normal fizic si psihologic, cu acces la instrumente de educatie si formare personala sigura;
- In cazul in care copilul a implinit varsta de 10 ani, atunci instanta este obligata sa-i asculte parerea si sa tina cont de aceasta;
- Se vor lua in calcul daca exista situatii de abuz asupra copilului, de acte de violenta asupra acestuia savarsite de catre unul sau de catre ambii parinti. Se va tine cont de cat de mare este riscul la care se expune copilul pe viitor;
- Se analizeaza modul in care parintii au capacitatea necesara de a se ingriji indeaproape de toate nevoile si cerintele generale ale unui copil;
- Trebuie sa se tina cont de persoanele cu care copilul a legat legaturi puternice de atasament si despartirea, cel putin brusca, de acestea ar putea sa-l afecteze din punct de vedere emotional si fizic.
In cazuri extrem se poate ca „instanta de tutela poate hotari plasamentul copilului la o ruda sau la o alta familie ori persoana, cu consimtamantul acestora, sau intr-o institutie de ocrotire. Acestea exercita drepturile si indatoririle care revin parintilor cu privire la persoana copilului”, art. 399 Codul Civil.
