Perioada de preaviz este importanta in ambele situatii despre care o sa vorbim azi, concediere, respectiv demisie. In primul caz, de concediere, preavizul este necesar pentru ca fostul angajat sa aiba dreptul la o perioada in care isi poate cauta un alt loc de munca sau sa adere spre alte perspective de viitor. In cel de-al doilea caz, al preavizului pentru demisie, angajatorul este cel favorizat, pentru a putea face demersurile necesare cautarii si inlocuirii fostului angajat.
Previzul, indiferent pentru ce tip de situatie se deruleaza este reglementat legal, existand anumite dispozitii generale si obligatii, care ar trebui cunoscute in detaliu, atat de catre angajator, cat si de catre angajat.
Conform art. 75 din Codul Muncii, “persoanele concediate in temeiul art. 61 lit. c) si d), al art. 65 si 66 beneficiaza de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 20 de zile lucratoare.” Fac exceptie de la aceasta regula, angajatii care se afla in perioada de proba. In acest caz angajatorul poate oricand sa concedieze angajatul, in limita perioadei de proba, fara sa acorde preaviz. De asemenea, in cazul in care contractul de munca individual este suspendat in timpul perioadei de preaviz, acesta se suspenda in acelasi timp.
Preaviz la concediere
„Concedierea reprezinta incetarea contractului individual de munca din initiativa angajatorului”, art.58 din Codul Muncii. In conformitate cu art. 76 din Codul Muncii decizia de concediere se comunica angajatului sub forma scrisa in care sunt incluse urmatoarele aspecte obligatorii:
„a) motivele care determina concedierea;
b) durata preavizului;
c) criteriile de stabilire a ordinii de prioritati, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai in cazul concedierilor colective;
d) lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariatii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant, in conditiile art. 64”.
In conformitate cu legea, un angajat poate primi minim 20 zile lucratoare de preaviz in cazul in care este concediat, indiferent de natura postului pe care il ocupa, de executie sau de conducere.
Preaviz la demisie
„Prin demisie se intelege actul unilateral de vointa a salariatului care, printr-o notificare scrisa, comunica angajatorului incetarea contractului individual de munca, dupa implinirea unui termen de preaviz”, art. 81 din Codul Muncii. In cazul unei demisii angajatorul se obliga sa inregistreze decizia angajatului. Din momentul in care angajatorul refuza inregistrarea demisiei, angajatul poate sa demonstreze prin orice mijloc acest fapt. In Codul Muncii se precizeaza faptul ca salariatul nu este obligat sa-si motiveze demisia.
In situatia in care angajatul isi da demisia, va avea un preaviz de maxim 20 zile lucratoare pentru un post de executie, respectiv maxim 45 zile lucratoare daca ocupa un post de conducere. Pe toata durata preavizului, contractul individual de munca continua sa-si produca efectele.
Contractul individual de munca va inceta automat in momentul in care expira termenul de preaviz sau atunci cand angajatul renunta total sau partial la termenul respectiv. Totodata exista o situatie clara in care angajatul poate sa demisioneze fara preaviz: atunci cand angajatorul nu isi indeplineste obligatiile stipulate in contractul individual de munca, indiferent sub ce forma are loc acest lucru.
Cunoasterea indeaproape a legii care reglementeaza incetarea contractului individual de munca si perioada de preaviz, este esentiala pentru o derulare transparenta a procedurilor de demisie sau concediere.
