Contractul de renta viagera se defineste prin actiunea unei parti, debirentierului, de a se obliga sa presteze diferite servicii, periodic, in folosul celeilalte parti, denumita credirentier. Poate fi vorba de prestarea unor servicii, sume de bani sau alte bunuri.
Daca vorbim de obligatia de a plati o anumita suma de bani aferenta rentei viagere, atunci se poate ca acest fapt sa fie realizat in beneficiul unui tert. In mod general, daca legea nu prevede altfel si partile nu au convenit altfel, renta viagera se instituie pe toata durata vietii credirentierului, sau dupa caz, pe parcursul vietii debirentierului sau a unei terte parti.
Renta viagera se poate constitui cu titlul oneros, atunci cand este vorba de schimbul unui capital de orice natura. Mai poate fi constituita cu titlu gratuit, atunci cand se supune regulilor de constituire ale actului juridic. In cazul in care, renta viagera se constituie cu titlul gratuit, dar in beneficiul unui tert, nu se poate aplica forma juridica pentru donatie.
Daca ne referim la constituirea rentei viagere pe durata de viata a mai multor persoane, atunci obligatia de plata inceteaza in momentul in care a decedat si ultima persoana din respectivul grup. Desigur, trebuie ca partile sa fi convenit asupra acestui lucru, la incheierea contractului de renta viagera. „Daca nu s-a convenit altfel, obligatia de plata a rentei viagere este indivizibila in privinta credirentierilor”, art. 2.245 Codul Civil. In cazul in care contractul de renta viagera a fost incheiat, in favoarea unui tert care era decedat la respectiva data, vorbim de nulitate absoluta. Aceiasi dispozitie se aplica si in cazul contractului de renta viagera incheiat cu titlul oneros, pe durata de viata a unei parti, care suferea de o boala incurabila, care i-a produs decesul, in 30 de zile de la data incheierii contractului.
In cazul in care nu s-a convenit altfel, prin intermediul contractului, conform legii, ratele de renta viagera se platesc la trimestre, in avans, in acord cu rata inflatiei. „Atunci cand credirentierul decedeaza inainte de expirarea perioadei pentru care renta s-a platit in avans, debirentierul nu poate cere restituirea sumei platite aferente perioadei in care creditorul nu a mai fost in viata”, art. 2.248 Codul Civil.
Daca nu se platesc ratele de renta in perioada stabilita in contract, atunci credirentierul este cel care are dreptul sa ceara sechestru si vanzarea bunurilor debirentierului. Se aplica aceasta dispozitie, pana in momentul in care se constata existenta unei sume de bani, pentru plata a rentei viagere in perioadele urmatoare.
Suma de bani se stabileste in functie de schema de calcul pentru asigurarile de viata, in functie de ratele deja incasata de credirentier, de modul cum se prezinta acesta, in ceea ce priveste starea de sanatate si varsta acestuia. Toate cheltuielile aferente stabilirii sumei de bani sunt suportate de catre debirentier. Suma de bani obtinuta prin vanzarea bunurilor debirentierului se va consemna la o institutie de credit si va fi platita catre credirentier, in functie de scadentele care au fost stabilite prin contract.