Locuința copilului la tată, excepție sau tendință în creștere? Analiza avocatului de divorț Claudia Chiriță”
Ce spune legea despre locuința copilului după divorț sau separare?
În România, stabilirea locuinței copilului după divorț sau separare pornește de la un principiu-cheie, acela al interesului superior al copilului. Codul civil prevede că orice măsură privitoare la copil trebuie luată în respectarea acestui interes.
Codul civil prevede că după divorț, autoritatea părintească revine, ca regulă, ambilor părinți, așa-numitul „principiu al coparentalității”. Dacă părinții nu se înțeleg unde va locui copilul, instanța de tutelă stabilește locuința la unul dintre părinți, ținând cont de interesul superior al copilului. Atunci când circumstanțele se schimbă (de exemplu, un părinte se mută, apare un nou partener, intervin probleme grave), se poate cere modificarea locuinței copilului.
Legea nr. 272/2004 privind protecția drepturilor copilului detaliază ce înseamnă interesul superior al copilului, respectiv stabilitate, siguranță, nevoile de dezvoltare, opinia copilului, istoricul familiei, capacitatea fiecărui părinte de a îngriji copilul și de a-i respecta relația cu celălalt părinte.
Pe scurt, instanța nu pornește teoretic de la mamă sau tată, ci de la întrebarea unde îi va fi copilului mai bine, în mod concret?
„Din punct de vedere juridic, nu există o prezumție legală că locuința copilului trebuie stabilită la mamă. Există doar obligația instanței de a alege varianta care servește cel mai bine interesului copilului, pe baza probelor din fiecare dosar”, explică avocatul de divorț Claudia Chiriță.
Cât de des stabilesc instanțele locuința copilului la tată?
Întrebarea directă a multor tați este „am șanse reale sau doar teoretice?”. Răspunsul nuanțat, bazat pe practica instanțelor, este următorul:
Majoritatea cazurilor locuința este la mama. Analiza hotărârilor judecătorești arată că, în continuare, majoritatea soluțiilor stabilesc locuința copilului la mamă, mai ales în situațiile în care mama a fost principalul îngrijitor anterior separării. Aceasta se corelează cu vârsta fragilă a copilului, istoricul de îngrijire, când mama a asigurat în principal rutina zilnică de hrană, școală, program medical, activități, opiniile exprimate de copil, atunci când are vârsta și maturitatea necesare să fie ascultat.
Situațiile în care locuința se stabilește la tata. Deși regula de fapt rămâne locuința la mamă, există numeroase cazuri în care locuința copilului este stabilită la tată, inclusiv recent, atât pe cale provizorie cum ar fi ordonanță președințială, cât și definitivă.
Instanțele au stabilit locuința la tată, de exemplu, atunci când tatăl a fost în mod real îngrijitorul principal sau s-a ocupat preponderent de copil înainte de separare, condițiile locative și de stabilitate sunt net mai bune la tată (locuință proprie, sprijin bunici, program de muncă flexibil), mama locuiește frecvent în chirie, se mută des sau nu oferă suficiente garanții de stabilitate, există indicii sau probe de neglijare, violență sau comportamente care afectează copilul la celălalt părinte.
Există hotărâri recente în care instanțele au confirmat locuința la tată sau au menținut-o, apreciind că tatăl asigură stabilitatea mediului de viață și continuitatea pentru minor.
Tendința ultimilor ani este intr-o ușoară creștere a cazurilor locuința la tata. Nu există, în acest moment, statistici oficiale centralizate de la INM sau CSM care să spună exact x% din locuințe sunt la tată. Cu toate acestea, jurisprudența recentă (2020–2025) arată menținerea unei majorități de hotărâri cu locuința la mama si o ușoară creștere a cazurilor în care locuința este stabilită la tată, mai ales în mediul urban când tatăl dovedește implicare constantă și capacitate parentală cel puțin egală cu a mamei.
„În practica de zi cu zi, văd tot mai mulți tați care nu mai acceptă rolul de părinte de weekend și își asumă îngrijirea zilnică a copiilor. Instanțele încep să reflecte această realitate: nu foarte des, dar cu o tendință de creștere a cazurilor în care locuința copilului este stabilită la tată, atunci când există probe solide”, subliniază avocatul de divorț Claudia Chiriță.
Care sunt criteriile-cheie după care judecătorul decide locuința copilului?
Instanțele folosesc un set de criterii bine conturat, fundamentat pe decizia de îndrumare nr. 10/1969 (încă aplicată) și pe Legea nr. 272/2004. Cele mai importante elemente avute în vedere sunt:
• istoricul de îngrijire a copilului, cine se ocupa, în mod real, de copil înainte de separare, cine îl ducea la școală, la medic, la activități, cine îl supraveghea zilnic.
• stabilitatea mediului de viață, locuință sigură, condiții materiale decente, continuitate în școală, rețea de sprijin (bunici, familie).
• vârsta și nevoile copilului, pentru copiii foarte mici, contează mult cine asigură îngrijirea de proximitate și rutina zilnică; pentru copiii mai mari, contează mai mult opinia lor și continuitatea educațională.
• atașamentul și relația copilului cu fiecare părinte, legăturile afective deja formate, calitatea relației, modul în care fiecare părinte încurajează relația cu celălalt.
• comportamentul părinților, eventuale episoade de violență, abuz, consum de alcool/droguri, conflicte intense în fața copilului.
Toate acestea sunt evaluate prin ancheta psihosocială efectuată de autoritățile competente, ascultarea părinților și, după caz, a copilului, înscrisuri (adeverințe de venit, contracte de muncă, dovezi privind locuința, acte medicale etc.).
De ce refuză instanțele „domiciliul alternativ”?
În practică, tot mai mulți părinți propun ca soluție domiciliul alternativ – copilul să locuiască jumătate de timp la mamă și jumătate la tată. Instanțele resping, în general, acest model, cu argumentul că legislația română nu prevede o asemenea soluție și că un copil are nevoie de un mediu stabil, nu de un du-te-vino constant între două locuințe.
Judecătorii subliniază că legea îi obligă să stabilească locuința copilului la unul dintre părinți, chiar dacă autoritatea părintească este exercitată în comun.
Pași practici pentru tații care vor locuința copilului stabilită la ei
Pentru tații care își doresc realist ca locuința copilului să fie stabilită la ei, strategia contează aproape la fel de mult ca fondul. In principal, pasii art fi:
1. Documentează și demonstrează implicarea ta reală în viața copilului
cu dovezi.
2. Asigură un mediu stabil și ușor de explicat instanței
3. Arată că respecți rolul celuilalt părinte și relația copilului cu acesta.
„Un tată care vine în instanță cu un plan coherent, casă stabilă, program clar, implicare reală și disponibilitate de a colabora cu mama, are șanse să obțină locuința copilului, mai ales în contextul în care autoritatea părintească comună este regula”, conform specialistului în dreptul familiei Claudia Chiriță.
Despre autor – Avocat Claudia Chiriță
Avocat Claudia Chiriță, din București, este specializată în dreptul familiei, oferind asistență juridică și reprezentare în cauze de divorț, încredințarea și stabilirea locuinței minorului, exercitarea autorității părintești, programul de legături personale cu copilul, pensia de întreținere, precum și în procedurile de modificare a măsurilor stabilite după divorț.
Cu o abordare orientată către interesul superior al copilului, lucrează îndeaproape atât cu mame, cât și cu tați, pentru a identifica soluții juridice eficiente și adaptate particularităților fiecărei familii, inclusiv în litigii complexe privind copiii.În activitatea sa, Claudia Chiriță combină rigoarea juridică cu o abordare empatică, explicând pe înțelesul tuturor ce înseamnă, în concret, „interesul superior al copilului” și cum se traduc textele de lege în hotărâri reale ale instanțelor. Dacă te afli într-un divorț sau într-un conflict legat de copil și ai nevoie de o strategie clară, bine fundamentată juridic, poți apela la expertiza sa, pornind de la o analiză obiectivă a situației tale.
