Dreptul de proprietate privata este un drept real principal dobandit de cartre titular, in vederea posesiei, folosintei si dispozitiei bunului. Aceste atribute vor fi exercitate in limita prevederilor legale. Titularul dreptului de proprietate privata poate fi persoana fizica/persoana juridica sau statul.
Titularul dreptului de proprietate privata poate sa stapaneasca bunul si sa-l utilizeze, in aceasta atributie fiind inclusa si culegerea fructelor provenite de la bun. Se poate dispune material asupra bunului, prin modificare si transformare a bunului si se poate dispune juridica, prin instrainare totala sau partiala.
Actiunea in revendicare
Proprietarul unui bun are posibilitatea legala de a revendica bunul de la un posesor care il detine in mod nedrept. Se pot cere despagubiri, in functie de fiecare situatie. Conform Codului Civil, actiune dreptul la actiunea in revendicare este imprescriptibil. “Dreptul de proprietate dobandit cu buna-credinta, in conditiile legii, este pe deplin recunoscut”, art. 563 Codul Civil.
Efectele actiunii in revendicare
„Paratul va fi obligat la restituirea bunului sau la despagubiri daca bunul a pierit din culpa sa ori a fost instrainat. In aceleasi conditii, paratul va fi obligat la restituirea productelor sau a contravalorii acestora. In toate cazurile, despagubirile vor fi evaluate in raport cu momentul restituirii”, art. 566 Codul Civil.
In cazul posesorilor de rea-credinta, acestia sunt obligati conform Codului Civil sa restituite toate fructele produse de bun, pana in momentul in care bunul este inapoiat proprietarului de drept. In alte cazuri, proprietarul este cel care poate fi obligat la cerere, sa restituie cheltuielile pe care posesorul bunului le-a facut in legatura cu acesta, pana in momentul in care proprietarul solicita revendicarea bunului. Se vor restitui cheltuielile utile in limita sporului de valoare, la cerere, in conditiile prevazute de legea in vigoare. Aceleasi principii de restituire a cheltuielilor se aplica in cazul producerii si culegerii fructelor sau productelor, din partea proprietarului spre posesorul bunului.
„Paratul are un drept de retentie asupra produselor pana la restituirea cheltuielilor facute pentru producerea si culegerea acestora, cu exceptia cazului in care proprietarul furnizeaza paratului o garantie indestulatoare”, art. 566 Codul Civil. De asemenea, dreptul de retentia nu se poate exercita asupra bunului care produce fructe sau daca stapanirea bunului s-a realizat prin acte violente sau frauduloase. La fel, dreptul de retentie nu poate sa fie exercitate daca produsul este bun perisabil, care isi pierd din valoare, o data cu trecerea timpului.
„Proprietarul nu este dator sa acopere cheltuielile voluptuare. Posesorul are dreptul de a-si insusi lucrarile efectuate cu aceste cheltuieli numai daca prin aceasta bunul nu se deterioreaza. Dispozitiile alin. (3), (4) si (8) se aplica numai in acele situatii in care cheltuielile nu se concretizeaza intr-o lucrare noua, caz in care sunt incidente dispozitiile corespunzatoare din materia accesiunii imobiliare artificiale”, art. 566 Codul Civil.