Despre formele de vinovatie – culpa si intentia

Marţi, 4 August 2020, 14:21
Loredana M.
Despre formele de vinovatie – culpa si intentia

Vinovatia se defineste ca fiind pozitia subiectiva a celui care savarseste infractiunea si rezultatul acesteia. Formele vinovatiei, conform legii, sunt intentia sau culpa. Vinovatia nu este prezenta in cazul in care actiunea ilicita nu a fost pregatita, dorita si voita de catre persoana in cauza. De asemenea, nu se poate vorbi de vinovatie in cazul in care infractiunea a fost savarsita de catre persoana in cauza, prin constrangere fizica, morala sau aflandu-se intr-o stare de inconstienta. 


Intentia

Infractiunea se savarseste cu intentie, in situatia in care faptuitorul a prevazut rezultatul actiunii sale, dorind in mod constient, sa se ajunga in situatia respectiva. 

Intentia poate sa fie directa, atunci cand cel care a savarsit fapta a urmarit sa atinga rezultatul pe care si l-a stabilit dinainte de comiterea infractiunii. Daca vorbim de omor, pentru a se aprecia intentia ucigasului, se vor lua in calcul armele utilizate, cum au fost acestea folosite, sub ce forma si cu ce intensitate, raportul de forte intre ucigas si victima. Astfel putem sa aducem discutie intentia premeditata, atunci cand faptuitorul si-a pregatit cu atentie si in detaliu fapta, in decurs de o perioada considerabila de timp. 

Intotdeauna, premeditarea se va comporta in defavoarea infractorului, ca o circumstanta agravanta. Intentia indirecta a faptei se prezinta atunci cand infractorul nu a urmarit rezultatul faptei, insa nu are nimic impotriva, ca s-a intamplat astfel.  De exemplu, in momentul in care o persoana este lovita in mod repetat si ajunge sa cada de la inaltime sau pe scari, iar faptuitorul nu anunta ambulanta sau nu ii acorda primul ajutor, atunci se poate vorbi de intentie indirecta.


Culpa

In ceea ce priveste cealalta forma a vinovatiei, culpa poate sa fie cu prevedere, atunci cand rezultatul faptei este prevazut de infractor, dar acesta nu accepta rezultatul, considerand ca nu avea cum sa se intample acest lucru. Acest tip de culpa este intalnita mai ales in cazul accidentelor, prin aprecierea eronata a faptuitorului a rezultatelor faptelor sale. Pe cealalta parte este vorba de culpa fara prevedere, in care infractorul nu prevede rezultatul actiunilor sale, chiar daca putea, in mod obiectiv, sa faca acest lucru. 


Praeterintentia

Daca am vorbit de culpa si intentie, in sens de vinovatie, nu puteam sa nu aduce aminte de praeterintentia, fiind o forma in care se combina cele doua forme. Mai bine spus, culpa se suprapune peste intentia directa. Astfel ca, faptuitorul urmareste producerea unui rezultat, acesta are loc, dar intr-o forma mult mai grava, care nu este prevazuta de faptuitor, desi ar fi putut sa prevada, iar daca il prevede, nu va accepta rezultatul final al actiunii savarsite. 

Faptuitorul este pus in situatia in care are parte de rezultatul pe care si-l dorea, cu o urmare care ii face pe plac sau o urmare pe care nu o avea in vedere, insa putea si trebuie sa o prevada. Luam ca exemplu urmatoarea situatie: faptuitorul doreste sa impuste victima, insa fara sa ii cauzeze moartea. Efectueaza mai multe impuscaturi, spre locuri ale corpului unde stie ca nu vor fi letale, insa din accident, atinge o zona sensibila si victima decedeaza. 


Articole de interes: