Conform Codului de Procedura Penala, proba este considerata orice aspect care poate sa contribuie la constatarea savarsirii sau nu, a unei infractiuni, in identificarea faptuitorului si la stabilirea imprejurarilor in care a avut loc fapta.
Proba se poate obtine prin intermediul declaratiilor persoanelor suspecte sau inculpate, declaratiile persoanelor vatamate, declaratiile partii civile, declaratiile martorilor, dar si inscrisuri, procese-verbale, fotografii, si alte mijloace aprobate de legea in vigoare.
Obiectul si sarcina probei
Pot fi considerate obiecte ale probei: infractiunea si savarsirea acesteia de catre persoana aflata in pozitie de inculpat, fapte care tin de raspunderea civila, unde este cazul, fapte care depind de aplicarea directa a legii, imprejurari pentru solutionarea cauzei.
„In actiunea penala sarcina probei apartine in principal procurorului, iar in actiunea civila, partii civile ori, dupa caz, procurorului care exercita actiunea civila in cazul in care persoana vatamata este lipsita de capacitate de exercitiu sau are capacitate de exercitiu restransa”, art. 99 Codul de Procedura Penala. Persoana suspecta sau inculpata are parte de prezumtia de nevinovatie, fara sa fie obligata sa-si dovedeasca nevinovatia. Administrarea de probe in procesul penal poate fi propusa de victima, suspect sau alte parti implicate.
Administrarea probelor
In timpul in care are loc urmarirea penala, se vor culege probe de catre organul competent in acest sens. Probele pot sa fie de partea sau in defavoarea, suspectului sau inculpatului.
Daca vorbim insa de procesul de judecata, atunci instanta este cea care dispune administrarea de probe, in urma cererii inaintata de procuror, victima sau alte parti procesuale. Se poate ca in cazuri in care este nevoie de o analiza in detaliu a cazului, instanta sa administreze probe din oficiu, pentru o mai buna vedere de ansamblu asupra faptei si a imprejurarilor. „Cererea privitoare la administrarea unor probe formulata in cursul urmaririi penale sau in cursul judecatii de catre persoanele indreptatite se admite ori se respinge motivat de catre organele judiciare”, art. 100 Codul de Procedura Civila.
Se poate respinge cererea de administrare de probe atunci cand probele nu sunt relevante cazului, se constata ca nu mai este cazul de alte probe pentru a se defini fapta sau alte elemente doveditoare, probele nu mai sunt necesare pentru cunoasterea faptului, probele sunt foarte dificil sau imposibil de obtinut. De asemenea, nu se vor administra probe atunci cand cererea nu este realizata de o persoana care are dreptul de a face acest lucru, dar si atunci cand administrarea de probe nu este considerata legala. In acest sens, toate probele care sunt obtinute prin metode ilegale, cum ar fi tortura, nu pot fi luate in considerare in urmarirea si procesul penale.
„In luarea deciziei asupra existentei infractiunii si a vinovatiei inculpatului instanta hotaraste motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci cand instanta are convingerea ca acuzatia a fost dovedita dincolo de orice indoiala rezonabila”, art. 103 Codul de Procedura Penala.
Aveti nevoie urgenta de un avocat? Intrati aici si alegeti cel mai bun avocat pentru rezolvarea problemelor dvs.